SCAUNE SASESTI - SAPTE SCAUNE

      Șapte Scaune (in germana Sieben Stühle, in latina septem sedes) se numea un teritoriu de pe Pamantul Craiesc ((Königsboden) din Transilvania, reprezentând unitățile adminstrative ale sașilor transilvăneni, din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
        În 13 iulie 1439 este prima mențiune a faptului că existau cele Șapte scaune (Sieben Stühle) constând din "Scaunul principal" (Hauptstuhl) de de la Sibiu (Cybininum) și cele șapte "scaune secundare" (Nebenstühle) de la Orastie (Broos), Sebes (Mühlbach),Miercurea Sibiului (Ruzmargt, astăzi Reußmarkt), Sighisoara (castrum Sches, astăzi Schäßburg), Nocrich (Leuskyrch, astăzi Leschkirch), Ciucu (Schenk, astăzi Großschenk) și Rupea (Reps).
         Un "scaun" reprezenta o uniune de mai multe orașe și sate, supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un "jude regal" (Königsrichter) (judex regis) care era supus numai regelui Ungariei.
 
     
              Scaunele și districtele erau conduse de un jude al locului, denumit și jude scăunal (în germana Stuhlrichter , în latina  judex sedis sau judex terrestris) asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germana Stulrichter von Hermannstadt, în latina judex Cibinensis).

              Scaunul Orastiei

            


            Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate  aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sasi cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales romani..
Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit al Sibiului era una din cele mai importante investituri regale care necesita confirmarea papei.


 
         Scaunul Orăștiei (în germana Brooser Stuhl sau Stuhl Broos) avea în componență următoarele localități:

• Balomiru de Cam, în germană Ballendorf, în maghiară Balomir.
• Beriu, în germană Bärendorf/Lammdorf, +1332-1338, în maghiară Béreny.
• Căstău, în germană Kastendorf, +1332-1338, în maghiară Kásztó.
• Cugir, în germană Kudsir, +1330, în maghiară Kudzsir, în perioada 1762-1766 a fost exclus, datorită apartenenței la granița militară a Transilvaniei,
• Orăștie, în germană Broos, +1224, în maghiară Szászváros.
• Pricaz, în germană Perkasz, +1334, în maghiară Perkász.
• Romos, în germană Rumes, +1202, în maghiară Romosz.
• Romoșel, în germană Kleinrumes, în maghiară Romoszhely.
• Sereca, în germană Elsterdorf, +1332-1338, în maghiară Szereka.
• Sibișel/Sibișelu Vechi, în germană Schebeschel, +1493
• Șibot, în germană Unterbrodsdorf, +1330, în maghiară Alkenyér.
• Turdaș, în germană Tordesch, +1333-1338, în maghiară Tordos.
• Vaidei/Vaivodei, în germană Woiwoden/Neudorf, +1532, în maghiară Vajdej
• Vinerea, în germană Oberbrodsdorf, +1486, în maghiară Felkenyér

Observații:

• Anii indicați în dreptul denumirii reprezintă data primei menționări documentare a localității.

• În 1334 au existat în componența inițială a Scaunului șapte localități săsești: Bärendorf, Broos, Elsterdorf, Kastendorf, Perkasz, Rumes și Tordesch.

 

BISERICA ȘI ȘCOALA

BISERICA

         Biserica noua existentă ctitorită de preotul Simion Ștefănie, pe terenul donat de familia Inășoi Samoilă și Măriuța, in perioada 1927 - 1943 a fost sfințită la 1 iulie în anul 1940 de către mitropolitul Nicolae Bălan.
         Hramul Bisericii este Sf. Nicolae.

         Biserica veche n-a rezistat intemperiilor și din ea nu a mai rămas decât zidul din piatră și bucăți din pictura Sfântului Altar.  Piatra Sfântului Pristol nu indică anul ridicării dar în anul 1951, acad, C. Daicoviciu ii acorda o vechime de 300 - 350 de ani.
         Există următoarea însemnare pe o Evanghelie din 1742:
        "Să se ştie de rândul lui Filimon Răchiteanul că el fiindu prinsu în mâinile lotrilor şi scăpându-1 Dumnezeu din mâna lotrilor în ziua de naştere a lui Ion Botezătorul şi eu încă, pentru această zi şi pentru acest sfânt am luat această sfântă Evanghelie şi o am dat -o la biserica Sărăcanilor de pomană iar de-ar fugi oamenii şi popi din sat, cartea aceasta să nu meargă aiurea ci să meargă la biserica Berienilor, până vor veni sărăcanii iar în sat. Iar nime<ni> să nu zică că-i a lui, că Filimon au datu cartea de pomană la biserica Sărăcanilor şi cine să fie popă să pomenească pe Sfântu Ion şi aceste două nume: Filimon, Mărina. Şi când s-au luat cartea au fost popa Chiricia şi popa Iosif, jude Iosif a lui Arimie Boşoroganul mărturie. Giuraţi, crâsnic au fost Ianăş Păcurariu. Iar netrebuind cartea în Săraca au în Beriu să o ducă Filimon unde îi va place. Iar de ar pitula cineva cartea să fie afurisit. 
Scris-am eu popa Iosif Berianul, popa (?). Şi au dat pe carte 16 florinţi, vă1eat 1743 25 zile".

        Pe lângă aceste informaţii, însemnările de pe o alta carte de cult ne oferă importante ştiri privitoare la preţul cărţilor şi, nu în ultimul rând, la funcţia lor socială. O însemnare existentă pe un Chiriacodromion de la Sereca, databilă la începutul secolului al XVIlI-lea, ne relevă şi un alt aspect:
      "Scris-am eu, popa Iosfu din Sărăca, că, ajungându-Ilipsă, au pus Păucenie la popa lanăşu din Spini zelog dire(pt) 17 floriţi, căndu-i va merge bani să dea carte. Să să ştie că au pus popa Ios(i)fu din Sărăca această carte la diiac Miclăuşu, ficiorul lui Pătru Sine din Săpănz, zălog dirept 19 lorinţi. Mărturie  popa Iosifu din Mărtineşti, Pătru Sine, Simedru Sine, popa Chirice din Sărăca. Căndu-i voru veni banii, să de carte." 
      Analizând această însemnare, putem surprinde nu numai valoarea economică a cărţii, ci şi o dimensiune morală a ei constituind un argument în sprijinul ideii că evlavia cu care omul simplu al evului mediu asculta cuvântul scris nu rezultă doar din valoarea intrinsecă a textului, ci şi dintr-un respect ce are rădăcini ancestrale pentru cel ce poate să scrie şi să citească. Cercetarea istoriei Occidentului medieval a demonstrat că aceste însuşiri confereau un prestigiu social deosebit. Aspectul enunţat şi dorinţa de cunoaştere pot constitui argumente pentru dublarea în secolul al XVIII-lea a numărului celor ce ştiu carte în raport cu secolul al XVII-Iea. Sigur că nu toţi cei care ştiau să se semneze deveneau cititori, dar păstrând raportul, realizarea poate fi încadrată progresului general, specific Secolului Luminilor.
      

ȘCOALA

Există Registru de procese verbale ale comitetului școlar pentru perioada 1924 - 1925, învățător Ioan Stăneasă cu 23 de elevi.

Situația efectivelor de elevi cât și învățătorii sunt prezentate în tabelul următor:
1927 - 1928 = 35 elevi
1931 - 1932 = 41 elevi
1932 = 1933 = 26 elevi
1938 - 1939 = 53 elevi
1946 - 1947 = 24 elevi, inv. Crâznic Viorel
1951 - 1952 = 12 elevi
1952 - 1953 = 5 elevi
1955 -1956 = 15 elevi
...................................
1965 - 1966 = 13 elevi
1966 - 1967 = 15 elevi inv. Crâznic Viorel se pensionează
1967 - 1968 = 14 elevi, inv. Muntean Nicolae
1968 - 1969 = 12 elevi
1969 - 1970 = 15 elevi
....................................
1971 - 1972 = 14 elevi, inv. Muntean Nicolae se pensioneaza
1972 - 1973 = 15 elevi, inv. Buda Nicolae
1975 - 1976 = 15 elevi, inv. Buda Nicolae se pensioneaza
1976 - 1977 = 15 elevi
....................................
2008 - 2009 = 14 elevi, inv. Pavel Corina
2009...........................................................NU MAI ESTE ȘCOALĂ!!!!

 Școala, zugrăvită si cu geamuri termopane dar tristă și părăsită.

  Regele Ferdinand spunea: "Nu zidurile fac o școală ci spiritul ce domnește-ntrânsa"

Harta cu Scoli si Biserici in 1904.
Din păcate după 100 de ani
Școala nu mai funcționează!

SCALUSERII DE LA SERECA

The Căluşari (Romanian pronunciation: [kəluˈʃarʲ]) were the members of a Romanian fraternal secret society who practiced a ritual acrobatic dance known as the căluş. According to the Romanian historian Mircea Eliade, the Căluşari were known for "their ability to create the impression of flying in the air"^[1] which he believed represented both the galloping of a horse and the dancing of the fairies (zine). Indeed, the group’s patron was the "Queen of the Fairies" (Doamna Zinelor), who was also known as Irodiada and Arada, and who Eliade connected with the folkloric figure Diana.^[2]
Due to their connection with the fairies, the Căluşari were believed to be able to cure the victims of fairies and for around two weeks - from three weeks after Easter till Pentecost - would travel to all the local communities where they would dance, accompanied by a few fiddlers, in order to do so.^[3] In their dance, the Căluşari carried clubs and a sword, as well as a flag and a wooden horsehead. They swore on the group’s flag to treat each other as brothers, to respect the customs of the Căluşari and to remain chaste for the next nine days.^[1] Upon their return home, their flag was fixed into the ground, with one member climbing it and crying out "war, dear ones, war!".^[3]

The origins of the Căluşari are unknown, although the first written attestations are from the 17th century musical notations of Ioan Căianu.^{[citation needed]} Eliade noted that "Although the oath taken is made in the name of God, the mythico-ritual scenario enacted by the calusari has nothing in common with Christianity" and that, in the 19th century at least, there was clerical opposition to the group, with its members being excluded from taking communion for three years in some regions.^[3]

Etymology

The Romanian historian of religion Mircea Eliade believed that the term Căluşari originated with the Romanian word for horse, cal, from the Latin caballus.^[4]
The generally accepted derivation of Căluş is from the old Latin double form "collusium, collusii", meaning both "a dance group" and "a secret society", however other derivations have been proposed. The Romanian word căluş also means "a small piece of wood placed in the mouth to prevent talking", and derivation from this word has some support from the presence of the mute figure in some groups, and the ritual silence that used to be observed by the entire group. Others see căluş as a diminutive of cal "horse", in turn derived from the Latin caballus, and point to the horse's mythical associations with fertility and war, as well as the imitation of horses found in certain Căluş dances, although these dances do not currently play a principal role in the ritual. Another theory is that it derives from "Coli-Salii", the Roman priests dedicated to the worship of Mars.^[5]

Description

Traditionally, the Căluşari group is a secret, male-only society associated with a spring rite, possibly a remnant of tribal warrior societies. The group leader (usually an older man) recruits a number of acolytes, always young, single adults chosen for physical prowess. The group members take an oath of secrecy, whereupon they participate in an initiation rite and taught the forms of the dance. The groups of Căluşari roam the country in spring-time, visiting villages by turns and taking part in the week-end dances - hora.

The căluş is a male group dance, although there are records of traditions from Oltenia region that included 1-2 young girls, now obsolete. A "bride" would be chosen by the group from each village they passed through, based on her dancing skills. The "bride" would be oath-bound to join in the ritual dance, for three years in a row.
Dancers wear white trousers and white tunics, with brightly coloured ribbons streaming from their hats. Bells are attached to their ankles, and dances include the use of ornate sticks held upright whilst dancing, or pointing at the ground as a prop. The dance itself is highly acrobatic, emphasizing extension and high jumps, much like the Ceili dance.
Like many Morris dances, in many traditions Căluşari dancers include a fool, known as the "nebun", or "crazy".
The dance includes the following elements.

• The starting figure of walking (plimbări), or a basic step, in a circle moving counter clockwise.
• More complex figures (mişcare) performed in place between walking steps.
• Figures are formed from combinations of elements, often have a beginning-middle-end structure.

Similar dances

Other male group dances originating from ritual dances are found along the Carpathians and in Transylvania. The Carpathian variants such as Trilişeşti and Ţânţăroiul from Moldavia and Bărbătescul and De sărit from Maramureş include only the most basic features whereas the De bâtă, Haidău, and Fecioreasca of Transylvania are very close to the Căluşari with the addition of more complex later developments.
The English Morris dance is also similar in choreography, the meaning of the ritualistic sword dance, and the costumes. It could simply be a common European folk dance, hence its connections with common folk beliefs such as fairies.

In popular culture

A Season 2 episode of the television series The X-Files, entitled "The Calusari", featured a group of Romanian elders (ethnicity and religion unspecified) attempting a folk exorcism on a Romanian-American boy. Their practice — which on the show involves chicken sacrifice, ritual dagger-waving, and the drawing of a swastika in blood on the boy's stomach — is ultimately revealed to be well-intentioned and effective rather than sinister, as it first appears.

COLINDA POPII

COLINDA FICIORULUI

COLINDA FETII

Ia uitati ma dragi ficiori de unde ne vine darul,  cinstea si omenia: de la Dumnezeu mult si bine.
Aici o familie din sat, de cinste si omenie, ca Dumnezeu La multi ani sa ne-o tie, cinsteste si nu glumeste c-un colac de grau frumos ca pelita lui Hristos. Cinsteasca-l Dumnezeu in poarta Raiului, in poala Ceriului, sa ajunga sa boteze firicele mititele sa creasca alaturea cu ele.
Cucu sa cante, codru sa rasune si dumnealor La multi ani sa traiasca.
Si mai pe deasupra, si mai pe deasupra ne cinstesie cu 100 lei bani frumusei, batuti la Banca romaneasca ca dumnealor La multi ani sa traiasca!.

UNITATI DE MASURA MAI VECHI

Vechi unitati de masura folosite

1.De capacitate pentru grâu:

- Cupa, subdiviziunea miertei (ferdelului). Obisnuit opt cupe fac o mierta.

- Mierta sau ferdelul are pâna azi 30 de litri

- Galeata (cubulus) este cea mai obisnuita pentru grane in Transilvania. Erau mai multe feluri de galeti dupa zona. Cele mai des folosita  erau galeata de Casovia si galeata saseasca si in zona noastra avand patru mierte ale timpului, astazi 83 de litri. Pentru a semana un jugar de pamant trebuiau doua galeti de grau.

2.Masuri de capacitate pentru lichide:

- Butea de vin cea mare avea 80 de vedre iar cea mijlocie 40 de vedre. Butea mijlocie era cel mai des utilizata.

- Cupa reprezinta 1/8 din vadra.

- Vadra e masura cea mai generala pentru masurarea vinului avand opt cupe, apropiindu-se ca marime de vadra de 10 litri. Astazi se numeste ferie

3.Masuri de greutate:

- Fontul în jur de ½ kg.

- Maja în vechime avea 100 fonti (ceva 50 de kg)

- Meter maja numita la noi o greutate de 100kg.

4.Masuri de lungime:

- Cotul folosit pentru tesaturi are 0,70m 

- Palma

- Pasul are 0,75m

- Stânjenul avea 1,91m.

5.Masuri de suprafata:

- Butea masura de vin. O vie producea atâteade vin.

- Carul numarul de care de fan pe care-l poate produce o suprafata. De regula un jugar producea doua care mari de fan.

- Coasa; numarul de cosasi care-l pot cosi intr0o zi

- Galeata; numarul de galeti de semanatura necesare. Jugarul, in secolul al XIX-lea avea 5700m² si se semana cu doua galeti

- Plugul putea ara pe zi, pe loc drept, un jugar socotit cu patru sau opt boi.

- Sapa, masura de vie care indica numarul de sapatori care o pot sapa intr-o zi.

- Vadra, masura de vi: atatea vedre sau ferii produce via respectiva.

6.Masuri de grâne netreierate:

- Claia era variabila cuprinzand de obicei 30 de snopi.

- Crucea,doua cruci formau o claie.

- Snopul, cat poate cuprinde o legatura facuta din acelasi grau.

IN PRESA

http://www.glasul-hd.ro/Obiceiuri-%C5%9Fi-tradi%C5%A3ii--C%C4%83lu%C5%9Ferii-din-satul-Sereca-vestesc-Bun%C4%83-diminea%C5%A3a-lui-Cr%C4%83ciunu_29_4500.html

Obiceiuri şi tradiţii . 

 

Căluşerii din satul Sereca

    

În satul Sereca din comuna Beriu, toţi sătenii, cu mic cu mare, se pregătesc să întâmpine Naşterea Domnului aşa cum au învăţat din străbuni. Pe lângă obiceiurile legate de colindul din seara Ajunului şi dimineaţa Crăciunului, un alt lucru este important, ca masa de Crăciun să fie bogată în bucate de porc tradiţionale.

În satul Sereca fiecare gospodină se îngrijeşte ca de pe masa de Crăciun să nu lipsească preparate din carne de porc, sarmalele şi ţuica fiartă. Fie că sunt cu dare de mână sau nu, în fiecare gospodărie se taie porcul înainte de Crăciun.
"În satul nostru nu poate să te prindă Crăciunul fără să fi tăiat barem un porc din care să pregăteşti de-ale gurii pentru Sfânta zi a Crăciunului. Masa de Crăciun intră în atribuţiile femeilor, după ce bărbaţii au tăiat porcul, noi trebuie să îl pregătim în fel şi chip ca să ai o masă îmbelşugată. Astfel că de la masa de Crăciun nu pot să lipsească preparatele tradiţionale din carne de porc ca toba, cârnaţii, caltaboşul, lebărul şi maioşul, astea îs sfinte. Mai apoi în după-masa de Ajun trebuie fierte sarmale, zicea bunică-mea că atunci ies ăle mai bune şi mai gustoase, pe astea le mâncăm cu mămăligă caldă. Pe lângă bucate, ăl mai important pentru bărbaţi e ţuica crămpălită şi vinul de casă, astea îs musai să le ai pe masă că de nu e bai", povesteşte Doina Gherman din Sereca.

Piţărăii deschid sezonul colindelor

În satul Sereca copiii mici încep să colinde pe la case încă din dimineaţa de Ajun, aceştia umblând după piţărăi, apoi ies flăcăii satului care vestesc naşterea Domnului.
"Din dimineaţa de Ajun până în ziua de Crăciun, la noi tot umblă cete de colindători. Primii care ies la colindat îs copiii care umblă cu piţărăii. Aceştia se adună în grupuri odată cu revărsatul zorilor şi merg din casă în casă strigând Neaţa, Neaţa a lui Moş Ajun şi a lui Moş Crăciun. Piţărăii umblă din poartă în poartă aducând cu ei bucuria sărbătorii ce stă să vină. În seara de Ajun trebuie să primeşti flăcăii satului care vin să vestească cei dintâi Naşterea Domnului nostru. Aceştia sunt costumaţi în fel şi chip, cât mai coloraţi şi mai ciudaţi, însă îi musai ca unu din ei să poarte bundă şi căciulă de oaie, să aibe mască pe faţă şi barbă lungă şi albă. Acesta se zice că sperie spiritele rele şi le face loc numa celor bune în casa în care intră de colindă" ne spune tanti Doina.

"În ziua lu' Crăciunu musai trebuie să primeşti căluşerii"

În prima zi de Crăciun, orice gospodar care vrea să aibă parte de un an bun şi rodnic trebuie să primească în casă căluşerii. Jocul căluşerilor în ziua de Crăciun este una dintre cele mai vechi datini păstrate, de el sunt legate multe superstiţii, cum ar fi că dacă o fată nemăritată intră în horă, nu este chip să nu se căsătorească în anul următor.
"În ziua lu' Crăciunu, după întoarcerea de la biserică se aşteaptă căluşerii. Acesta este un obicei străvechi din zona noastră. Astfel că, feciorii satului în cele trei zile de Crăciun merg din casă în casă jucând şi colindând. Portul lor e nemaiîntâlnit, au zurgălăi la picioare cu care alungă răul. Albul cămăşilor şi al iţarilor semnifică puritatea, iar roşul brâului, al betelor de peste piept şi al ciucurilor de la picioare îi apără de deochiul babelor. Au pe cap o căciulă de blană împodobită cu pană de păun şi poartă în mâini o bâtă neapărat din lemn de alun. Ceata de căluşeri are nouă feciori şi este condusă de un vătaf care stabileşte regulile şi e casă. Colindele pe care le cântă la gazde depind mult de membrii familiei, astfel au colindul copilului, al preotului, al vânătorului, al fetei mari sau a junelui. Colindele sunt vechi, stabilite din moş strămoş. Sunt şi nişte superstiţii legate de colindul căluşerilor, adică dacă ai un copil bolnav de ceva şi ţi-l joacă căluşerii, aceştia îi alungă toată molima din el şi se face bine. Mai apoi dacă intră în hora căluşerilor fetele nemăritate, nu e soi să nu se ia cu un băiat în anul ce vine, şi încă şi mai câte. După ce te colindă şi te joacă căluşerii, îi cinsteşti cu bani, colaci şi musai o bucată de "pecie", asta îi un fel de muşchi de porc afumat", încheie Doina Gherman din satul Sereca.

DENUMIRE VECHI, (POATE) UITATE

CATEVA TOPONIMII

AOS - padure comunala, este o varianata, neatestata, a cuvantului oas (oasa) insemnand "teren unde este oprit taiatul copacilor, pasunatul vanatoarea". Provine din maghiarul ovas - curatura (loc aparat)

In beacuri - Beac = coasta de deal jos cu locuri aratoare, sus cu fanate si vii. Paraul beacului - parau fara apa care desparte hotarele satelor Sreca si Beriu. Calea beacului - probabil beac vine din sasescu bach "parau, rau".

Ceiru lu Onila - un loc ingradit in hotar. (ceair insemnand loc imprejmuit cu gard si cosit din timp in timp).

Ciolpani - pasune langa Dumbrava,
Ciolpan - copac mare, batran

Maruntisu - padure si pasune de la Tufani pana la Gruiu Marului

Dumbrava - pasune cu cativa stejari izolati
In padure - pasune cu copaci mari pe o latime de aproape 4 km

Doaia lu Rastoarna - loc cu apa mai adanca in paraul care trece prin sat

Gruiul marului - varf situat pe culmea care desparte teritoriile satelor Sereca si Orastioara de jos. Aici este o movila care desparte hotarul scaunului sasesc din care facea parte Sereca si tinutul satelor iobagesti din care facea parte Orastioara.

In stioburi - loc , fanat mlastinos langa Rogoaze. Cuvantul stiob este atestat ca vas de lemn in care se varssa laturile.

In beacuri - coasta de deal, jos cu locuri aratoare,  sus cu vii si fanete. Beac - parau fara apa, probabil din sasescu Bach care inseamna garla, parau. Paraul Beacului - paraul care desparte hotarelele satelor Sereca si Beriu

Sesu mare - loc neted, arabil, la poalelele dealului,  o parte a lui numindu-se in Tauri sau Dupa ograzi.

In tauri - teren mai asezat si mlastinos

Ulita lu Dascalu - ulita in sat

Hudita boilor - ulita prin care ieseau vacile in deal.

Calea lu Ciucur - drum care duce de la Sereca la Tamasasa

Gruiu - trup de hotar, de camp, de tarina intre rau si Caltabau, coboara catre Beriu si Sereca.

Strugari - pasune si catun de munte locuit de margineni.

Dalma - panta, ridicatura prelungita

Stog - ridicatura (Stogu lu Cale), probabil de la denumirea stog care inseamana gramada mare de fan, de snopi de griu sau alte paioase, cladita in forma cilindrica si terminata cu un varf conic. Practic un cilindru cu un con in partea de sus.

Obreja - tarmure mai inalt care se poate cosi.De exemplu Obreja lunga este despartita de Obreja nalta (la Beriu) de Paraul Podu;ui.

Poala Dealului - partea de jos a dealului (extremitatea mai joasa).

Hoaga - adancitura in forma de U, situata pe coasta dealului. De ex. Hoaga Orastiorii sau Hoaga lui Tanalie

Joamfa - pasune, loc mai lasat, groapa mai mare, facuta ca o troaca, pe coasta pana sus pe culme.

Podereie - loc ses sub deal

Buruga - loc tauos de 80/80m in mijloc cucun ochi de apa statatoare, apa cu strai de broaste.

JOCUL ANOTIMPURILOR

 IARNA

PRIMAVARA

VARA

TOAMNA